Zbor cu balonul cu aer cald in Pamukkale

Cei care ma cunosc, stiu ca imi plac mult experientele pline de adrenalina. De-a lungul timpului am avut nenumarate astfel de experiente: am zburat cu parapanta deasupra Marii Ionice, in Lefkada, Grecia, dar si la munte, in Bunloc, judetul Brasov, am facut paraseling in Muntenegru, am luat cateva lectii de calarie, la Scoala de echitatie “Pony Express”, am facut rafting pe raurile Buzau si Crisul Repede, m-am dat pe cea mai lunga tiroliana de la noi din tara, dintr-un singur segment, la Palma, judetul Suceava, am stat in hamacul suspendat la 200 m inaltime, la Baia de Fier, judetul Gorj si am facut trasee de via ferrata in Suncuius si Vadu Crisului, judetul Bihor. Si desi pare o lista destul de lunga, sunt anumite experiente ce lipsesc de pe aceasta. Una dintre ele era zborul cu balonul cu aer cald.

In vacanta petrecuta in Pamukkale, Turcia, am fost cazati in Melrose Viewpoint Hotel. Am ales acest hotel la recomandarea unui prieten. In prima dimineata petrecuta acolo, din camera noastra, cu vedere spre terasele de travertin, am vazut multe baloane colorate plutind in aer, deasupra acelor terase.

Cu ceva timp in urma am vazut postarile unei prietene care zburase cu balonul in Cappadocia si mi-am dorit mult sa traiesc si eu aceasta experienta. Din fericire si din Pamukkale se poate zbura cu balonul! Mi-am zis, deci, ca pentru mine a venit momentul mult asteptat!

Zis si facut! A doua zi dimineata, ne-am trezit chiar foarte devreme si la ora 5 eram pe “campul cu baloane”, unde am facut cunostinta cu pilotul si intreaga echipa care se ocupa de zbor, dar si cu ceilalti turisti cu care am impartit nacela.

Rand pe rand baloanele din jurul nostru se ridicau spre cer. Am asistat la umflarea balonului cu care urma sa zburam, iar cand acesta a inceput sa se ridice deasupra solului, ne-am suit si noi in nacela.

Nu pot descrie in cuvinte emotia pe care am trait-o atunci cand balonul a inceput sa se ridice. Tot ce vizitasem cu o zi inainte: terasele de travertin si ruinele orasului antic Hierapolis, le vedeam acum de la 2500 m inaltime, in lumina rasaritului de soare. O priveliste minunata!

Cand am aterizat pe pamant, i-am multumit pilotului pentru zbor si am facut o fotografie cu el. Ulterior toti cei care am fost in nacela am primit diplome de participare.

A fost o experienta extraordinara, pe care o recomand cu tot dragul!

Click to rate this post!
[Total: 0 Average: 0]
Scroll to Top