Vara asta am combinat intr-un mod foarte placut vacantele de vizitare, cu cele de relaxare la malul marii si in Delta Dunarii, dar si cu traseele montane.
Si daca tot am fost in urma cu doua luni pe Acoperisul Romaniei, Varful Moldoveanu (2544 m), ma gandeam ca ar fi interesant sa urc si pe Acoperisul Bulgariei, Varful Musala (2925 m). Desi traseul pana pe Varful Moldoveanu a fost pentru mine unul dificil (am povestit despre experienta mea aici pe blog), la finalul acestuia am avut o satisfactie imensa ca am reusit. De aceea, mi-am propus ca pe viitor sa urc si pe alte varfuri.
Din povestirile fiicei mele, care fusese in urma cu ceva timp pe Varful Musala, am inteles ca traseul pana acolo e unul mai usor decat cel pe Moldoveanu, asa ca m-am hotarat sa merg.
Avantajul celor care vor sa urce pe Varful Musala consta in faptul ca o parte din traseu il pot parcurge cu gondola pana la Yastrebets, la altitudinea de 2369 m.
Intr-o vineri dimineata am plecat spre Borovets, cea mai veche statiune montana din Bulgaria, unde urma sa ne cazam doua nopti.
Hotelul nostru era situat relativ aproape de gondola, iar seara am iesit la o plimbare prin statiune si cu intentia de a vedea programul gondolei pentru a doua zi. Era weekend si ne asteptam la ceva aglomeratie, asa ca ne-am facut planul sa fim la casa de bilete cu ceva timp inainte ca aceasta sa se deschida.
Programul gondolei este intre orele 8:15-18:00. Lunea si martea aceasta nu functioneaza. Pretul unui bilet este de 30 leva/ persoana.
A doua zi dimineata, desi am fost acolo cu mult inainte de ora 8, se formasera deja doua cozi: una la bilete si una la gondola. Dupa ce ne-am cumparat biletele, pana la 8:15 cand ne-am urcat in gondola, am avut timp sa-mi beau si cafeluta.
Drumul cu gondola a durat aproximativ 25 de minute. Exista si o statie intermediara, a carei utilitate nu am inteles-o initial (probabil este folosita iarna pentru acces la partiile de schi). Desi gondola a oprit acolo, usile deschizandu-se automat, am avut inspiratia sa nu coboram. Daca am fi facut-o traseul nostru ar fi devenit unul mai dificil si mai lung.
Din Yastrebets, statia superioara a gondolei am pornit catre Cabana Musala aflata la altitudinea de 2389 m. Drumul pana acolo a fost relativ usor, iar la cabana am facut prima oprire pentru a ne hidrata si a face cateva fotografii. Ne-am bucurat si de frumusetea primului lac glaciar intalnit.
De la cabana traseul spre varf se putea parcurge in doua variante: prin dreapta sau prin stanga lacului. Pentru ca in fata noastra au fost cateva grupuri de turisti care o luasera spre stanga, i-am urmat crezand ca acesta este drumul potrivit. S-a dovedit a fi un traseu mai dificil decat cel din dreapta (pe care l-am parcurs la intoarcere), dar a avut avantajul de a fi mai scurt. Am urcat printr-o zona cu jnepenis si stancarie, lasand in urma noastra al doilea lac glaciar, de o culoare turcoaz, deosebit de frumoasa. Am facut cateva pauze si ne-am bucurat de peisaj.
Dupa aceasta ascensiune, a urmat o zona mai domoala, unde am intalnit un alt lac glaciar. Ne aflam, dealtfel, pe circuitul celor 7 lacuri din Muntii Rila.
Peisajul s-a schimbat, era mai arid si predominau nuantele de gri ale stancilor si galbenul verzui al lichenilor crescuti pe acestea.
A urmat o zona deschisa marcata cu stalpi si dupa circa o ora am ajuns la Refugiul Everest, unde am facut o pauza pentru hidratare. Ne-am si odihnit un pic, apoi am plecat mai departe.
In apropierea Refugiului Everest se afla Lacul Inghetat (Ledenoto Ezero), situat la cea mai mare altitudine (2709 m) dintre Lacurile Musala. In perioada noiembrie-iulie acesta este inghetat. Noi l-am vazut in starea lichida.
De la Refugiul Everest exista posibilitatea de urcare catre Varful Musala pe doua trasee: unul de iarna si altul de vara.
Traseul de iarna presupune urcare in linie dreapta pe stanci, ajutandu-te de lanturi si este dificil pentru cei care nu au conditie fizica buna.
Traseul de vara este relativ mai usor decat cel de iarna, intrucat presupune urcare in zig-zag pe o panta ceva mai domoala.
Noi am ales traseul de vara.
In drum spre varf ne-am oprit din cand in cand sa admiram lacurile de sus. Desi ceata invaluise culmea, ne-am putut bucura totusi de panorama. In departare se putea vedea Cabana Musala.
Desi de-a lungul traseului am intalnit multe persoane care urcau, nu mi-am imaginat ca pe varf sa fie atat de aglomerat. Am stat la coada pentru a face fotografii cu borna. Am petrecut mai bine de o ora pe varf, timp in care am mancat, ne-am hidratat, ne-am schimbat tricourile transpirate si ne-am odihnit, sperand in acelasi timp ca ceata sa se risipeasca si vantul sa imprastie norii. Recunosc ca mi-as fi dorit ca cerul sa fie senin, sa pot admira panorama.
Dupa ce ne-am incarcat bateriile pe varf, am inceput coborarea catre gondola. Aveam suficient timp pentru a ajunge la ea si ne-am propus sa nu ne grabim. Am oprit pe marginea catorva lacuri pentru a mai face fotografii.
Cu cat coboram ceata se risipea si soarele isi facea aparitia. Cand am ajuns la Cabana Musala, am facut o pauza generoasa pentru a ne trage sufletul si a ne bucura de soare si de peisaj.
A urmat apoi drumul catre gondola cu soarele tot alaturi de noi. Desi ne-am fi dorit sa ne bucuram de prezenta lui si pe varf, am fost multumiti si recunoscatori ca am avut parte de vreme frumoasa in excursia noastra. Daca tineam cont de prognoza meteo, care anunta ploaie in acel weekend, nu mai plecam de acasa.
Varful Musala e cel mai inalt varf pe care am urcat pana in prezent.
Intai, Acoperisul Romaniei, apoi Acoperisul Bulgariei, in viitor ce mai urmeaza? Ramane de vazut! 🙂
Multumesc prietenei mele, Cristina pentru contributia la redactarea articolului.
