De-a lungul timpului am trait cateva experiente, in care am avut parte de multa adrenalina, atunci cand m-am dat cu tiroliana, in multe locuri din tara sau cu parapanta, la mare si la munte, dar pe lista mea de dorinte mai era ceva, ceva ce imi doream sa fac demult, dar nu gaseam locul si momentul potrivit. Este vorba de echitatie.
Calul se numara printre cele mai nobile animale, iar relatia dintre om si cal este una deosebita. Mi-au spus-o persoane care practica acest sport.
Prima lectie de calarie pe care am avut-o a fost intr-o vacanta de-a noastra aproape de Sighisoara, la Domeniul Dracula Danes. Printre activitatile, de care ne puteam bucura pe perioada sejurului nostru, era si calaria. Atunci mi-am zis ca e momentul sa profit de aceasta oportunitate. Aici era locul potrivit pentru a ma bucura de aceasta experienta. Intr-una din zile am vizitat grajdurile domeniului si am vorbit cu un instructor care mi-a ales un cal potrivit mie, pe care urma sa il calaresc. Acel instructor m-a invatat apoi cum sa ma ridic in sa, cum sa stau in sa si cum sa merg la trap. In timpul lectiei de calarie m-am concentrat la relatia pe care o aveam cu calul. Am fost un pic stresata, ce-i drept, nestiind cum sa ma comport, dar pana la urma totul a decurs foarte bine. Am reusit pana la finalul lectiei sa scap de stres si sa ma relaxez.
Urmatoarea lectie de calarie a avut loc la Scoala de Echitatie “Pony Express”, aproape de Bucuresti. Aici lucrurile au fost un pic mai lejere. Aveam deja ceva experienta si am avut norocul sa intalnesc si un instructor de nota 10. Cu ajutorul lui am invatat ce comenzi trebuie sa ii dau calului pentru a merge sau a sta, pentru a se intoarce, iar aproape de finalul lectiei am calarit chiar intr-un ritm mai alert, la galop. Si pentru ca mi-a placut mult, am revenit peste doua saptamani pentru o noua lectie.
Ma bucur mult ca am trait aceasta experienta!
